0_Oare Pot

Ma gandeam zilele astea, la una din cele mai mari probleme ale mele…Ce as putea face, daca nu as mai juca…daca m-as lasa de actorie.Teoretic, orice, atata timp cat o fac din inima…dar ce sa fie oare? Asa ca mi-am facut o lista, destul de scurta si, sincer, nu stiu daca vreti sa auziti la ce concluzie am ajuns…Mi-am luat hobby-urile la numarat si am dezvoltat cum, ce, daca, cand, cat…oare pot?Pictura. Iubesc sa ma joc cu pensulele pe panza, sa imbin culorile. Dar sincer, mai mult de atat nu sunt in stare. Nu stiu sa desenez. Nu am facut nici un curs si, desi mi-ar placea sa fac un curs de pictura, stiu ce pot si, stiu, ca habar nu am sa desenez. Nu am deloc talent in sensul asta. Si chiar daca ar fi sa am un picut de talent, cati pictori cu scoli si cu talent adevarat, nu mor de foame?… ei, cum as putea vinde eu ceva? O gluma buna, nu? Asa ca, mi-am mutat, destul de repede, gandul…Apoi, m-am gandit la ceea ce imi place mult de tot, acum.Spinningul. Ce ar fi sa fac un curs de instructor? Ei, da, nu e o idee rea. Partea cea mai proasta este, ca nu as putea deschide gura sa explic eu unor oameni, cum sa pedaleze. M-as bloca. Nu cred ca mi-ar iesi nici un cuvintel. Mi-as pierde suflul in primele cinci minute, de emotii. Da, sunt emotiva. Si nesigura. Nu as putea sa ma impun in fata unor oameni, care poate au mai multa experienta ca mine in domeniu, dar fac asta de placere…Nu. Cade si posibilitatea asta. Mi-am mutat gandul si de aici.Ce ar mai fi? Hmmm…cred ca singurul hobby, care ar avea oarecum, sanse de reusita.Bucataria. Ador sa gatesc. Ador sa incerc sa fac retete noi, sa combin tot felul de ingrediente! Imi place la nebunie sa fac prajituri…Sa decorez…ah…stau in bucatarie si 12 ore si nu ma plictisesc, nu obosesc, sau nu simt oboseala. Chiar am facut ceva concret in acest sens. M-am interesat de niste cursuri, dar dureaza timp de 7-8 luni. Plus ca ar trebui sa fac si practica si, din pacate nu am atata timp la dispozitie. Dar, chiar visam cu ochii deschisi la un moment dat, cum fac acest curs. Lucrez o perioada intr-o bucatarie, apoi, incet-incet, imi deschid propriul restaurant. Ceva extrem de mic. Intim. Boem. 4-5 mese. Cu o gradina superba. Poate chiar sa imi cultiv una, alta… sa fie totul cat mai sanatos. Sa imi fac de cap. Sa gatesc in fiecare zi altceva. Sa fie meniu pe zile, nu unul fix. Ehe… E atat de simplu sa visezi…Concluzie. Nu as putea face altceva in viitorul apropiat, pentru ca nu cred ca am ceea ce trebuie. Cum am spus si la inceput, in teorie, totul este posibil, sa visam, sigur, cu totii suntem liberi sa o facem, dar sa punem in practica…ei…mai greu. Nu cred ca e vorba de vointa, nu, pentru ca o gasim, vorba aceea: “pofta vine mancand”, cred ca este vorba de incredere. De increderea in sine, pe care, sincer, nu o am. Nu in alt domeniu. Cand interpretez un personaj, uit de tot, ma arunc fara sa imi pese de consecinte. Nu mi-e frica de penibil, nu imi este rusine, nu sunt timida…nimic din toate astea. Sunt alt om, cand sunt pe platourile de filmare. Dar altfel…imi lipsesc o gramada de lucruri…Deci, dragii mei, nu gasesc forta interioara, nici de a presupune, ca as putea cu adevarat, sa fac altceva.

Si totusi…
Va pup