0_Pink-Roz

Pink…roz…pentru mine, reprezinta mai mult decat o culoare. A inceput in perioada adolescentei, cand eram innebunita dupa ea. Aveam bluzite, fustite, gentute, ciorapi, bentite, fundite, pixuri, caiete…ce mai, de toate, roz. Cu cat cresteam, imi tot luam lucruri roz, dargute si frumoase. Imi dadeau o stare de bine. Ma simteam fericita si multumita inconjurata de lucruri astfel colorate. Incet, incet, a devenit un stil de viata.
Cand am venit in Bucuresti, pentru prima telenovela, inca eram sub vraja acestei culori. Si oricat mi s-ar fi spus ca ar trebui sa o las mai moale, nu puteam renunta. Mereu aveam ceva roz, macar sosetele. In scurt timp, am descoperit Hello Kitty, intamplator, intr-un aeroport. M-am indragostit de ea, desi aveam deja 24 ani. Pur si simplu, cand o vedeam gandeam PINK si, imi aparea un zambet pe buze. Da, pot recunoaste, ca aproape am facut obsesie, cumparandu-mi de-a lungul timpului tot felul de lucruri din aceasta gama. Prietenii, imi fac si acum cadouri cu produse din acestea, pentru ca stiu cat de mult le iubesc.
De ce este mai mult decat o culoare? Pai, totul a inceput inainte sa ma casatoresc…la petrecerea de burlacite. Nu eram convinsa ca vreau una, dar la insistentele prietenelor, am decis ca trebuie. Asa ca, petrecerea am tinut-o acasa. Dar nu am vrut sa ne strangem pur si simplu si sa petrecem, vroiam o tema. Am tot intrat pe site-uri, sa ma inspir, sa gasesc ceva, dar nimic nu imi facea cu ochiul, asa ca, intr-un moment, s-a aprins beculetul si, mi-am zis:”PINK”. Mesajul a fost ceva de genul: “Va astept sambata la ora 8 seara la o petrecere in pijamale, cu tema PINK. Lasati imaginatia sa o ia razna si haideti la distractie!!!”
Am avut o petrecere de milioane, fetele au venit care mai de care mai roz…A fost una din cele mai reusite petreceri tinute acasa. Sincer nu ma asteptam sa ne distram asa, dar, am tinut-o in dansuri pana la 5 dimineata…
Apoi, a urmat o scurta perioada, cand am uitat de roz…Ma axasem mai mult pe negru. Nu stiu de ce…mi se parea mie ca imi sta mai bine…asa ca totul era, stiu, suna aiurea, negru. La un an de la petrecerea burlacitelor, a urmat continuarea, the witch party… totul a fost negru…mesajul suna cam asa: “ A trecut un an de cand ne-am distrat ultima oara impreuna!! Este momentul sa ne reintalnim, dar zic sa schimbam un pic treaba! Trecem de la PINK la BLACK! Ce ziceti de niste vrajitoare rele??:)” A fost, din nou, o petrecere extraordinara. Ne-am simtit excelent. Toate fetele, au venit, care mai de care, mai costumate, mai aranjate si toate erau… “negre”. Inet, incet, starea mea de spirit, devenea tot mai…cum sa spun…neagra… Deci, am luat o decizie, pink should come backt in my life. Asa ca s-a si inatmplat. Nu brusc, ci incet, incet… A trebuit sa sarbatoresc si, am facut o noua petrecere PINK. Fetele au fost incantate de propunere, asa ca am iesit vineri seara, si ne-am bucurat toate de motivul petrecerii:ROZ!!! Unele imbracate in mai mult roz, altele in mai putin, sau o culoare inspre roz, dar ideea a fost aceasi: “We all need some pink in our life.”
De ce am batut campii atat despre o culoare? Ceea ce eu vroiam sa va spun, este ca nu trebuie sa uitam niciodata cine suntem. Sa nu ne ascundem pe sub haine. Am crezut, o scurta perioada, ca daca renunt la roz si ma imbrac in culori mai terne, brusc o sa devin o femeie responsabila, matura…ei bine, nu sunt asa si nici nu vreau sa fiu. Am 27 de ani, dar inca ma consider, si sunt, o copila zapacita, care traieste in lumea ei roz, ii plac desenele animate si povestile siropoase de dragoste. Sunt, in anumite situatii, matura si gandesc corect, dar, de undeva din adancul meu, iese mereu la iveala copilul tacanit, care face cate o boacana. Si imi place. O sa am timp, de acum incolo, o viata, sa fiu responsabila si matura.

Va pup